De la primele simptome la tratament: Ghid practic pentru infecțiile urinare

Infecțiile urinare pot fi clasificate în funcție de:

• Localizare:
  • Infecții de tract urinar inferior: Implică uretra și vezica urinară (cistită).
  • Infecții de tract urinar superior: Afectează rinichii și ureterele (pielonefrită).
• Severitate:
  • Infecții necomplicate:
    • Apar la persoane sănătoase, fără anomalii structurale sau alte comorbidități.
    • Afectează predominant vezica urinară.
  • Infecții complicate:
    • Se dezvoltă în prezența unor factori de risc, precum diabetul, sarcina sau obstrucțiile urinare (ex. litiază renală).
    • Pot implica rinichii și sunt asociate cu un risc crescut de complicații.

Cauze principale

1. Bacteriile: Escherichia coli este principala cauză a infecțiilor urinare, fiind responsabilă pentru peste 80% dintre cazuri. Alte bacterii implicate includ Klebsiella, Proteus, Enterococcus și Staphylococcus saprophyticus.
2. Virusurile: Deși mai rare, virusuri precum adenovirusurile pot cauza ITU, în special la copii.
3. Fungii: Infecțiile fungice, precum cele cauzate de Candida, sunt mai frecvente la persoanele imunocompromise.

Factori de risc:

• Sexul feminin: Uretra mai scurtă facilitează pătrunderea bacteriilor.
• Activitatea sexuală: Favorizează transferul bacteriilor în tractul urinar.
• Sarcina: Modificările hormonale și mecanice cresc riscul ITU.
• Diabetul: Glicozuria favorizează dezvoltarea bacteriilor.
• Cateterizarea urinară: Crește riscul de colonizare bacteriană.
• Menopauza: Scăderea lactobacililor din flora vaginală crește riscul de infecții.
• Utilizarea spermicidelor și diafragmelor: Poate afecta flora naturală protectoare.

Simptomele infecțiilor urinare variază în funcție de localizarea infecției și de severitatea acesteia:

Infecții de tract urinar inferior (cistită):

• Durere sau arsură la urinare (disurie).
• Nevoia frecventă de a urina, cu eliminarea unor cantități mici de urină (polachiurie).
• Durere suprapubiană.
• Urina tulbure, cu miros neplăcut.
• În cazuri severe, poate apărea hematurie (urină cu sânge).

Infecții de tract urinar superior (pielonefrită):

• Febră și frisoane.
• Durere în flanc (zona lombară).
• Greață și vărsături.
• Stare generală alterată, mai ales la copii și vârstnici.

În unele cazuri, infecțiile urinare pot fi asimptomatice, fiind descoperite întâmplător în urma analizelor de rutină.

1. Anamneză și examen clinic:
   • Se evaluează simptomele, istoricul medical și utilizarea recentă a antibioticelor.
2. Sumarul de urină:
   • Este testul inițial care evidențiază prezența leucocitelor, nitriților, proteinelor sau hematiilor în urină.
   • Nitriții sunt un marker important, indicând prezența bacteriilor gram-negative.
3. Urocultură:
   • Metoda standard pentru identificarea bacteriilor și testarea sensibilității la antibiotice.
   • Este esențială în cazurile recurente sau complicate pentru a ghida tratamentul adecvat.
4. Analize de sânge:
   • În cazurile de pielonefrită severă, se pot efectua hemoculturi și analize pentru markerii inflamatori (CRP, VSH).
5. Imagistică:
   • Ecografia abdominală sau tomografia computerizată (CT) pot fi necesare în cazurile complicate, pentru a exclude obstrucțiile sau alte cauze anatomice.

• Tratament antibiotic:
  • Infecții de tract urinar inferior: Antibioticele precum nitrofurantoina, fosfomicina sau trimetoprim-sulfametoxazol sunt utilizate frecvent.
  • Infecții de tract urinar superior: Necesită antibiotice cu spectru larg, precum ciprofloxacina sau ceftriaxona, administrate oral sau intravenos.
  • Alegerea antibioticelor se face în funcție de rezultatele uroculturii și de sensibilitatea bacteriană.
• Analgezice și antiinflamatoare:
  • Medicamentele precum ibuprofenul sau paracetamolul pot reduce febra și durerea asociate infecțiilor urinare.
• Hidratare:
  • Consumul adecvat de lichide ajută la eliminarea bacteriilor din tractul urinar.
• Tratament specific pentru infecțiile fungice sau virale:
  • În cazul infecțiilor fungice, se utilizează antifungice (fluconazol), iar infecțiile virale pot necesita tratament antiviral specific.

Cât de repede te vei simți mai bine?
Majoritatea pacienților încep să se simtă mai bine după 2-3 zile de tratament antibiotic. Totuși, este important să finalizezi întregul curs de tratament pentru a preveni recidiva.

Ce se întâmplă dacă o infecție urinară nu este tratată?
ITU netratate pot duce la complicații precum:

• Infecții recurente.
• Afectarea permanentă a rinichilor.
• Sepsis, o infecție generalizată periculoasă.

1. Igiena personală corectă: Este importantă curățarea zonei intime din față spre spate, mai ales pentru femei.
2. Hidratarea adecvată: Consumul suficient de apă ajută la prevenirea acumulării bacteriilor în vezică.
3. Evitarea reținerii urinei: Golirea frecventă a vezicii previne stagnarea urinei și multiplicarea bacteriilor.
4. Utilizarea lenjeriei din bumbac: Materialele naturale reduc riscul de iritații și infecții.
5. Evitarea produselor iritante: Deodorantele intime sau alte produse chimice pot afecta flora naturală a zonei genitale.