Ce sunt bolile autoimune ?
Bolile autoimune reprezintă o varietate de afecțiuni în care sistemul imunitar atacă în mod eronat propriile celulele ale organismului. Într-un organism sănătos, sistemul imunitar poate distinge între celulele proprii și cele străine. În bolile autoimune însă, această capacitate de diferențiere este compromisă, iar celulele imune atacă țesuturile sănătoase.
Aceste tulburări autoimune sunt adesea asociate cu factori predispozanți genetici, infecțioși sau de mediu și cuprind o gamă variată de afecțiuni și simptome, de la cele specifice unui organ, până la cele sistemice (ce implică multiple organe).
Manifestarea imunologică principală a acestor boli este producția de autoanticorpi, care sunt biomarkeri importanți pentru diagnostic și activitatea bolii.
sus
Patogeneza bolilor autoimune
Patogeneza bolilor autoimune este un proces complex caracterizat printr-o reacție anormală a sistemului imunitar împotriva propriilor țesuturi, datorită unei defecțiuni în menținerea toleranței imunologice. Toleranța imunologică este mecanismul prin care sistemul imunitar recunoaște și nu atacă moleculele proprii ale organismului.
- Autoanticorpii: Producția de autoanticorpi este un semn distinctiv al bolilor autoimune. Acești anticorpi se pot lega de structuri proprii ale organismului, cum ar fi celulele sau țesuturile, cauzând inflamație și distrugere tisulară.
- Celulele T autoreactive: În multe boli autoimune, celulele T recunosc și atacă antigenii proprii, contribuind la procesul inflamator și la cel de distrugere tisulară.
Printre posibilele cauze de apariție a bolilor autoimune se numără:
Factori genetici și predispoziția ereditară
Multe boli autoimune au o componentă genetică puternică, unde anumite gene pot conferi un risc crescut de dezvoltare a bolii. De exemplu, variațiile genetice din complexul major de histocompatibilitate (MHC) sunt frecvent asociate cu autoimunitatea. Aceste gene reglează prezentarea antigenelor către celulele T, un proces critic pentru inițierea răspunsului imun.
Factori de mediu
Infecțiile, expunerea la toxine și chiar alimentația pot declanșa bolile autoimune la indivizii susceptibili genetic. Infecțiile pot activa răspunsuri imune nespecifice și pot facilita pierderea toleranței imunologice prin mecanisme precum mimetismul molecular și stimularea nespecifică a sistemului imunitar.
Mimetismul molecular
Mimetismul molecular se referă la similaritatea structurală între antigenele străine și cele proprii, ceea ce poate duce la răspunsuri imune încrucișate. Un exemplu clasic este febra reumatismală în care anticorpii produși împotriva streptococului de grup A reacționează încrucișat cu țesuturile proprii, cauzând leziuni inflamatorii.
Microbiomul intestinal:
Compoziția microbiotei intestinale poate influența răspunsurile imune și predispoziția la boli autoimune. Dezechilibrele în flora intestinală au fost asociate cu afecțiuni autoimune precum boala inflamatorie intestinală și diabetul de tip 1.
În tabelul de mai jos sunt descrise câteva dintre cele mai cunoscute boli autoimune:
| Boala autoimună | Descriere | Simptome | Teste recomandate |
| Lupus Eritematos Sistemic | Boală autoimună multisistemică, ce afectează in principal pielea, articulațiile și rinichii | Erupții cutanate (adesea sub formă de fluture la nivelul feței), dureri articulare, oboseală, afectare renală |
|
| Artrita Reumatoidă | Boală autoimună inflamatorie cronică, ce afectează predominant articulațiile | Dureri articulare, ce se manifestă tipic ca poliatrită periferică, progresivă, simetrică |
|
| Diabetul Zaharat de Tip 1 | Boală autoimună în care sistemul imunitar atacă celulele beta din pancreas, cu afectarea producției de insulină. | Sete excesivă, urinări frecvente, foame extremă, pierdere în greutate, oboseală |
|
| Scleroza Multiplă | Boală autoimună care afectează sistemul nervos central, deteriorând teaca de mielină care protejează fibrele nervoase. | Tulburări de vedere, slăbiciune musculară, tulburări de echilibru, amorțeli, oboseală |
|
| Tiroidita Hashimoto | Boală autoimună care poate duce la hipotiroidism, cu afectarea glandei tiroide și reducerea producției de hormoni tiroidieni. | Oboseală, creștere în greutate, sensibilitate la frig, constipație, piele uscată |
|
| Boala Graves | Boală autoimună care provoacă hipertiroidism, prin productia excesivă de hormoni tiroidieni. | Pierdere în greutate, anxietate, tremor, palpitații, exoftalmie |
|
| Psoriazis | Boală autoimună care provoacă proliferarea rapidă a celulelor pielii | Plăci roșii pe piele, acoperite de scuame argintii, mâncărime. |
|
| Boala Celiacă
|
Boală autoimună declanșată de consumul de gluten, care duce la deteriorarea mucoasei intestinale. | Diaree, balonare, dureri abdominale, pierdere în greutate, anemie |
|
| Sindromul Sjögren | Boală autoimună care afectează glandele care produc lacrimi și salivă | Uscăciunea ochilor și gurii, oboseală, dureri articulare |
|
Monitorizează-ți starea de sănătate!
Bolile autoimune sunt afecțiuni complexe care necesită o abordare multidisciplinară pentru diagnosticare și management eficient. Deși nu există un tratament curativ pentru aceste boli, terapiile disponibile pot ajuta la controlul simptomelor și la prevenirea complicațiilor. Prin monitorizarea atentă și ajustarea tratamentului în funcție de răspunsul individual, pacienții pot duce o viață activă și împlinită. Este esențial ca pacienții să colaboreze strâns cu echipa medicală pentru a asigura o gestionare optimă a bolii.
sus
Bibliografie:
- https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC10171171/
- https://onlinelibrary.wiley.com/doi/epdf/10.1111/joim.12395
- https://www.medicalnewstoday.com/articles/311852#symptoms
Răspundem cu plăcere la orice solicitare referitoare la serviciile medicale de laborator oferite.
