Testul CA 125

CA 125 a fost evidențiat pentru prima dată în 1983 de către Bast și colab. la 82 % dintre pacientele cu cancer ovarian. CA 125 este identificat prin reactivitatea sa cu anticorpii monoclonali OC 125 ce recunosc determinanți antigenici repetitivi din CA 125.

CA 125 este prezent în cursul dezvoltării embrionare la nivelul epiteliului celomic, iar la adult în liniile celulare din carcinomul ovarian seros sau în țesuturile adenocarcinomatoase seroase, dar nu și în structurile ovariene normale.

Creșteri fiziologice survin în cursul menstruației și la femei însărcinate.

Indicația principală este de monitorizare a pacientelor cu cancere ovariene seroase sau nediferențiate. Nivelele crescute de CA 125 se corelează cu masa tumorii și pot preceda manifestările clinice cu câteva luni. Prezența unor nivele crescute indică o boală în evoluție și necesitatea unei laparotomii exploratorii.

Creșterea nivelului de CA 125 poate fi determinată și de alte carcinoame ale sferei genitale (endometrial, col uterin, sân).

Nivele ușor crescute, tranzitorii, pot fi înregistrate și în anexite acute, endometrioze, peritonite, pancreatite acute, colelitiază, colecistite, hepatite acute, cronice, insuficiență renală.